candriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

candriu

[Sinonime]
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Ţicnit, smintit, într-o ureche. 2. Ameţit de băutură; beat. – Din ţig. kand „ureche”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANDRÍ//U ~e (~i) rar 1) Care nu este în toate minţile; ţicnit; smintit. 2) Care este ameţit de băutură; cherchelit; afumat; aghesmuit. /cf. ţig. kand
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, ameţit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din ţig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” şi „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223).
(Dicţionarul etimologic român)

candríu adj. m., f. candríe; pl. m. şi f. candríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CANDRÍU adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
(Dicţionar de sinonime)

CANDRÍU adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cand candr candri

Cuvinte se termină cu literele: iu riu driu ndriu andriu