cange dex - definiţie, sinonime, conjugare

cange

CÁNGE, căngi, s.f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuţită şi întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁNGE căngi f. 1) Prăjină prevăzută cu un cârlig la vârf, utilizată la apucarea sau îndepărtarea unor obiecte aflate la distanţă. ~ de incendiu. 2) Gheară ascuţită la unele păsări răpitoate. [G.-D. căngii] /<turc. kanca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cánge (cắngi), s.f. – 1. Cîrlig. – 2. Bucată de pînză groasă pe care unii croitori o folosesc spre a-şi fixa pe genunchi materialul pe care îl lucrează. – 3. Gheară. – Var. cance, cangă, gance. – Mr. gance, megl. candže. Tc. kance (Şeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657, îl consideră de origine sp. şi intrat în tc. pe filieră italiană.
(Dicţionarul etimologic român)

cange, căngi s.f. mână. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cánge s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cang

Cuvinte se termină cu literele: ge nge ange