canibali
[Sinonime]
CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s.m. şi f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CANIBÁL ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care se hrăneşte cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădeşte cruzime excesivă. /<fr. cannibale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CANIBÁL, -Ă s.m. şi f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].
(Dicţionar de neologisme)
CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu indivizi din aceeaşi specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)
(Marele dicţionar de neologisme)
canibál s. m., pl. canibáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CANIBÁL ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care se hrăneşte cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădeşte cruzime excesivă. /<fr. cannibale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu indivizi din aceeaşi specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)
(Marele dicţionar de neologisme)
canibál s. m., pl. canibáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun.
(Dicţionar de sinonime)