caniție

CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANÍŢIE f. Încărunţire parţială sau totală a părului. [Art. caniţia; G.-D. caniţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. canitie, lat. canities
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANÍŢIE s.f. Încărunţire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeaţă].
(Dicţionar de neologisme)

CANÍŢIE s. f. încărunţire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)
(Marele dicţionar de neologisme)

caníţie s. f. (sil. -ţi-e), art. caníţia (sil. -ţi-a), g.-d. caníţii, art. caníţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CANÍŢIE s. (BIOL.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (~ părului unei persoane.)
(Dicţionar de sinonime)