cantona dex - definiţie, sinonime, conjugare
CANŢÓNĂ, canţone, s.f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalereşti. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală. – Din it. canzone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANŢÓN//Ă ~e f. înv. 1) (în evul mediu şi în epoca Renaşterii) Poezie lirică consacrată iubirii cavalereşti. 2) (în epoca Renaşterii) Melodie pe mai multe voci, asemănătoare cântecului popular italian. /<it. canzone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CANTON//Á ~éz 1. intranz. (despre militari) A se stabili într-un cantonament. 2. tranz. (militari) A instala temporar într-o localitate; a caza; a încartirui. /<fr. cantonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANŢÓNĂ s.f. 1. Poezie lirică medievală, divizată în mai multe strofe, care, la primii poeţi (Dante, Petrarca), păstrează aceeaşi ordine a rimelor şi a versurilor ca în prima strofă. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular. [< it. canzone].
(Dicţionar de neologisme)

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner].
(Dicţionar de neologisme)

CANŢÓNĂ s. f. 1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe. 2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică. (< it. canzone)
(Marele dicţionar de neologisme)

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr. cantonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

canţónă s. f., g.-d. art. canţónei; pl. canţóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, 3 sg. şi pl. cantoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CANTONÁ vb. (MIL.) (înv.) a tăbărî. (Trupele au ~ într-o comună.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cant canto canton

Cuvinte se termină cu literele: na ona tona ntona antona