cantonier dex - definiţie, sinonime, conjugare
CANTONIÉR, -Ă, cantonieri, -e, s.m. şi f. Persoană care are sarcina de a supraveghea şi întreţine o anumită porţiune de şosea sau de cale ferată. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantonnier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANŢONIÉR, canţoniere, s.n. Culegere italiană de poezii lirice de dragoste. Canţonierul lui Petrarca. – Din it. canzoniere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANTONIÉR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Lucrător însărcinat cu întreţinerea şi supravegherea unei căi de comunicaţie şi care locuieşte într-un canton. [Sil. -ni-er] /<fr. cantonnier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANŢONIÉR ~e n. Culegere de canţone. ~ul lui Petrarca. [Sil. -ni-er] /<it. canzoniere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANTONIÉR, -Ă s.m. şi f. Cel care se ocupă cu întreţinerea şi paza unei porţiuni dintr-o şosea, dintr-o cale ferată. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantonnier].
(Dicţionar de neologisme)

CANŢONIÉR s.n. (Lit.) Culegere de poezii lirice ale unuia sau mai multor autori. ♦ Culegere de canţone sau canţonete. [Pron. -ni-er. / < it. canzoniere].
(Dicţionar de neologisme)

CANTONIÉR, -Ă s. m. f. cel care are în grijă supravegherea şi întreţinerea unui sector dintr-o şosea sau cale ferată. (< fr. cantonnier)
(Marele dicţionar de neologisme)

CANŢONIÉR s. n. 1. culegere italiană de poezii lirice de dragoste. 2. culegere de canţone (2) sau canţonete. (< it. canzoniere)
(Marele dicţionar de neologisme)

cantoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. cantoniéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

canţoniér s. n. (sil. -ni-er), pl. canţoniére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CANTONIÉR s. (Maram., Transilv. şi Bucov.) paler. (~ul întreţine un sector de şosea sau de cale ferată.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cant canto canton

Cuvinte se termină cu literele: er ier nier onier tonier