cantor dex - definiţie, sinonime, conjugare

cantor

[Sinonime]
CÁNTOR, cantori, s.m. (Reg.) Cântăreţ de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁNTOR ~i m. pop. 1) Cântăreţ în biserică; psalt; dascăl; diac. 2) (în evul mediu) Solist şi maestru de cor bisericesc. /<lat. cantor, germ. Kantor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cantór (-oáre), s.n. – Tejghea, masă. – Var. cantoră, s.f. Fr. comptoir, prin intermediul rus. kantora. Înv., substituit de der. din fr., contuar, care nici el nu prea se foloseşte.
(Dicţionarul etimologic român)

cántor (cântăreţ de biserică) s. m., pl. cántori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cantór2, cantoáre, s.n. (pop., înv.) tejghea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CÁNTOR s. v. cântăreţ, dascăl, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cant canto

Cuvinte se termină cu literele: or tor ntor antor