canură dex - definiţie, sinonime, conjugare

canură

CÁNURĂ s.f. Nume dat firelor scurte de lână rămase în dinţii pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru ţesături mai groase. – Lat. cannula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁNURĂ f. Fibre scurte rămase după dărăcit şi folosite la confecţionarea ţesăturilor groase. ~ de lână. ~ de cânepă. /<lat. cannula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cánură (-ri), s.f. – Fibre sau resturi de fire de lînă, in sau cînepă, care cad la dărăcit; se folosesc pentru ţesături mai groase sau pentru pînza de sac. – Mr. canură. Lat. cannŭla „trestioară”. (P. Papahagi, Notiţe, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kánula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Înainte, Tiktin (urmat de Puşcariu 268) se gîndise la un der. al vb. lat. carĕre „a scărmăna”, de tipul *carŭla, cu rezultat rom. disimilat; ipoteză puţin probabilă. Din rom. a trecut în ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204).
(Dicţionarul etimologic român)

cánură s. f., g.-d. art. cánurii; („fire”) pl. cánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca can canu canur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura nura anura