capîntortură dex - definiţie, sinonime, conjugare

capîntortură

CAPÎNTÓRTUR//Ă ~i f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenuşie, care îşi răsuceşte des capul; vârtecar. /<cap + întort („întors”) + suf. ~ură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

capîntórtură (capîntórturi), s.f. – Pasăre, sucitoare. Formaţie internă pe baza lui cap şi un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeaşi pasăre se numeşte vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeaşi caracteristică.
(Dicţionarul etimologic român)

capîntórtură s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capi capin capint

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura rtura ortura