capă dex - definiţie, sinonime, conjugare

capă

CÁPĂ, cape, s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♢ Expr. De capă şi spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 2. Dispozitiv de protecţie aplicat la maşini, ferăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele. 3. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vânt foarte puternic. – Din fr. cape.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁP//Ă ~e f. 1) Dispozitiv de protecţie contra accidentelor, aplicat la unele unelte sau maşini. 2) înv. Pelerină scurtă, de blană sau de stofă (pentru femei). 3) mar. Orientare a unei nave pentru a rezista pe timp neprielnic. [G.-D. capei] /<fr. cape
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cápă (cápe), s.f. – Pelerină. – Mr. capă. Fr. cape; în mr., din it. cappa (Pascu, I, 57, îl derivă direct din lat. cappa).
(Dicţionarul etimologic român)

CÁPĂ s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc. 3. Poziţia pe care o ia o navă pe un timp foarte rău şi care îi permite să reziste în cele mai bune condiţii. [< fr. cape, cf. it. cappa].
(Dicţionar de neologisme)

CÁPĂ s. f. 1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♦ de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase. 2. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc. 3. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)
(Marele dicţionar de neologisme)

cápă s. f., g.-d. art. cápei; pl. cápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap

Cuvinte se termină cu literele: pa apa