capela dex - definiţie, sinonime, conjugare
CAPÉLĂ1, capele, s.f. Şapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPÉLĂ2, capele, s.f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăposteşte altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPÉLĂ3, capele, s.f. Grup de corişti. ♦ Orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPÉL//Ă1 ~e f. 1) Ansamblu coral care întruneşte un număr mare de corişti. 2) Orchestră de proporţii reduse. [G.-D. capelei] /<it. capella, germ. Kapelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPÉL//Ă2 ~e f. 1) Biserică mică dintr-un cimitir; paraclis. 2) Loc într-o încăpere rezervat pentru rugăciuni; paraclis. /<it. cappella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPÉL//Ă3 ~e f. înv. Şapcă militară de postav cu cozoroc moale. /<ngr. kapéllo, it. cappello
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CAPEL//Á ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

capélă (capéle), s.f. – 1. (Înv.) Pălărie de femeie. – 2. Şapcă militară. – Mr., megl. capelă. Ngr. ϰαπέλα, din it. cappelllo, cf. alb. kapeljë, bg. kapelă.
(Dicţionarul etimologic român)

capélă (capéle), s.f. – 1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăposteşte altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s.m., din it. cappellano; capelmaistru, s.m. (director de capelă muzicală; şef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).
(Dicţionarul etimologic român)

CAPÉLĂ1 s.f. 1. Bisericuţă, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].
(Dicţionar de neologisme)

CAPÉLĂ2 s.f. (Rar) Trupă de cântăreţi, cu o orchestră mică; fanfară (militară). ♦ Orchestră. [cf. germ. Kapelle, it. cappella].
(Dicţionar de neologisme)

CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].
(Dicţionar de neologisme)

CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare. ♦ grup de corişti. ♦ orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susţine. (< fr. capeler)
(Marele dicţionar de neologisme)

capélă (şapcă, biserică, formaţie muzicală) s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. şi pl. capeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capélă, capéle, s.f. (înv., pop. şi fam.) 1. pălărie (de damă). 2. joben. 3. boneta soldatului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CAPÉLĂ s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)
(Dicţionar de sinonime)

CAPÉLĂ s. v. fanfară, muzică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap cape capel

Cuvinte se termină cu literele: la ela pela apela