CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAPELÁRE, capelări, s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. – V. capela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CAPEL//Á ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].
(Dicţionar de neologisme)
CAPELÁRE s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. [< capela].
(Dicţionar de neologisme)
CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susţine. (< fr. capeler)
(Marele dicţionar de neologisme)
capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. şi pl. capeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
capeláre s. f., g.-d. art. capelării; pl. capelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAPELÁRE s. (MAR.) capelatură. (~ a parâmei de catarg.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAPELÁRE, capelări, s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. – V. capela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].
(Dicţionar de neologisme)
CAPELÁRE s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. [< capela].
(Dicţionar de neologisme)
CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susţine. (< fr. capeler)
(Marele dicţionar de neologisme)
capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. şi pl. capeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
capeláre s. f., g.-d. art. capelării; pl. capelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAPELÁRE s. (MAR.) capelatură. (~ a parâmei de catarg.)
(Dicţionar de sinonime)