capie dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre şi cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁPIE s.f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor şi cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin ameţeli, convulsii şi mişcări repezi şi dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. k a p i j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂPI//Á ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a înnebuni; a se scrânti; a se ţicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁPI//U ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁPIE f. pop. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de larva teniei şi localizată în creier, manifestată prin ameţeli, convulsii şi mişcări dezordonate; cenuroză. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cápie (cápii), s.f. – Boală a ovinelor, ameţeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se ţicni, a o lua razna); căpială, s.f. (capie, ameţeală); căpietură, s.f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit).
(Dicţionarul etimologic român)

căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. şi pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cápiu adj. m. [-piu pron. -piu], f. cápie (sil. -pi-e); pl. m. şi f. cápii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cápie (boală) s. f. (sil. -pi-e), art. cápia (sil. -pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni.
(Dicţionar de sinonime)

CÁPIU adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)

CÁPIE s. v. cenuroză.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capi

Cuvinte se termină cu literele: ie pie apie