capitală dex - definiţie, sinonime, conjugare
CAPITAL1, (1) capitaluri, s.n. 1. Avuţie sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (investiţi într-o afacere). ♦ Capital de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă. – Din fr. capital, germ. Kapital.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanţă, de frunte; fundamental, esenţial. ♢ Reparaţie capitală = refacere a părţilor esenţiale ale unei clădiri, ale unei maşini etc. ♢ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanţă exagerată unui fapt, unei afirmaţii etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obişnuită şi cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din fr. capital.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPITÁLĂ, capitale, s.f. 1. Oraş de reşedinţă în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s.f.] – Din fr. capitale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPITÁL1 ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanţă; fundamental; esenţial. ♢ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPITÁL2 ~uri n. 1) Ansamblu de bunuri posedate în bani sau în natură. 2) Totalitate a resurselor băneşti investite într-o afacere. ~ industrial. 3) fig. Totalitate de bunuri intelectuale, spirituale sau morale. /<fr. capital
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPITÁL//Ă ~e f. Oraş principal, unde îşi au reşedinţa organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPITÁL s.n. 1. Valoare care produce plusvaloare; categorie economică ce reflectă relaţia socială de subordonare a muncitorului salariat de către capitalist. 2. (Fig.) Clasa capitaliştilor; capitalism. 3. (Curent) Bani, sumă mare de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ♢ Capital de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă. [Pl. -luri. / < fr. capital, cf. germ. Kapital].
(Dicţionar de neologisme)

CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esenţial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obişnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care priveşte viaţa sau moartea. ♢ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].
(Dicţionar de neologisme)

CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].
(Dicţionar de neologisme)

CAPITÁL1 s. n. 1. relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea. 2. valoare care, datorită productivităţii şi rentabilităţii muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitaliştilor; capitalism. 4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ♢ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. o ~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă. (< fr. capital, germ. Kapital)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAPITÁL2, -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esenţial. 2. (despre caractere tipografice; şi s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obişnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAPITÁLĂ s. f. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. (< fr. capitale)
(Marele dicţionar de neologisme)

capital capitaluri s.n. 1. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. 2. (deţ.) fese de homosexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearşaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
(Alte dicţionare)

capitál adj. m., pl. capitáli; f. sg. capitálă, pl. capitále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capitál s. n., pl. capitáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capitálă s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CAPITÁL adj. 1. v. esenţial. 2. v. majuscul.
(Dicţionar de sinonime)

CAPITÁL s. (EC.) (pop.) capete (pl.), (înv.) sermaia. (A pierdut din ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CAPITÁL s. v. ban.
(Dicţionar de sinonime)

CAPITÁLĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliţă. (~ unei ţări.) 2. reşedinţă. (~ de judeţ.)
(Dicţionar de sinonime)

CAPITÁLĂ s. v. majusculă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capi capit capita

Cuvinte se termină cu literele: la ala tala itala pitala