capitație

CAPITÁŢIE, capitaţii, s.f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPITÁŢI//E ~i f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitaţia; G.-D. capitaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPITÁŢIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitaţiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].
(Dicţionar de neologisme)

CAPITÁŢIE s. f. (în sclavagism, la romani şi în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

capitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. capitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. capitáţiei; pl. capitáţii, art. capitáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)