capodoperă
CAPODÓPERĂ, capodopere, s.f. Operă artistică de o valoare excepţională. – Din it. capo dópera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAPODÓPER//Ă ~e f. Creaţie (artistică) de valoare excepţională. [G.-D. capodoperei] /<it. capo dópera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
capodóperă (capodópere), s.f. – Operă artistică de o valoare excepţională. It. capo d’opera (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meşteşugar trebuia s-o execute şi s-o supună unui juriu spre a obţine titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera].
(Dicţionar de neologisme)
CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârşită, culme a creaţiei; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it. capodopera)
(Marele dicţionar de neologisme)
capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAPODÓPER//Ă ~e f. Creaţie (artistică) de valoare excepţională. [G.-D. capodoperei] /<it. capo dópera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meşteşugar trebuia s-o execute şi s-o supună unui juriu spre a obţine titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera].
(Dicţionar de neologisme)
CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârşită, culme a creaţiei; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it. capodopera)
(Marele dicţionar de neologisme)
capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere
(Dicţionar ortografic al limbii române)