capot dex - definiţie, sinonime, conjugare

capot

[Sinonime]
CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărţi; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărţi; p. ext. a câştiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPÓT2, capoate, s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente şi aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPÓT3, capoate, s.n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAP//ÓT ~oáte n. 1) Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă; halat. 2) Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

capót (capoáte), s.n. – 1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Şeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din acelaşi cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s.f. (manta militară; acoperiş pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) şi capotaj, s.n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).
(Dicţionarul etimologic român)

CAPÓT1 s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente şi aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].
(Dicţionar de neologisme)

CAPÓT2 s.n. (Franţuzism) Lovitură la jocul de cărţi, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].
(Dicţionar de neologisme)

CAPÓT1 s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente şi aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAPÓT2 s. n. lovitură la jocul de cărţi, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)
(Marele dicţionar de neologisme)

capót adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capót (halat, manta, învelitoare) s. n., pl. capoáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capót (la jocul de cărţi) s. n., pl. capóturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CAPÓT s. halat. (Purta prin casă un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capo

Cuvinte se termină cu literele: ot pot apot