capotare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părţii din spate; (despre avioane) a se prăbuşi, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei. – V. capota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CAPOT//Á pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuşi, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din faţă în pământ). [< fr. capoter].
(Dicţionar de neologisme)

CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei; capotaj. [< capota].
(Dicţionar de neologisme)

CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eşec. (< fr. capoter)
(Marele dicţionar de neologisme)

capotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. capoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capotáre s. f., g.-d. art. capotării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CAPOTÁRE s. (rar) capotaj. (~ a unui vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capo capot capota

Cuvinte se termină cu literele: re are tare otare potare