caprele

CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roşcată şi cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producţia de lapte (Capra hircus). ♢ Expr. A împăca şi capra, şi varza = a mulţumi şi pe unul, şi pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte şi curbate la vârf şi cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăieşte în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou şi care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucişate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucişate care serveşte la susţinerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruţei şi pe care şade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat aşezat pe patru picioare, cu înălţimea reglabilă. 5. Arşic de miel. – Lat. capra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁPR//Ă ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu coarne mari, păr lung şi neted, crescute pentru lapte, lână şi carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ♢ A scăpa ~a în grădină a acorda încredere unei persoane necinstite. A împăca şi ~a şi varza a îmbina două interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constând în executarea unor dansuri şi figuri comice de o persoană mascată în chip de capră. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare încrucişate pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 6) Scaun pe care şade vizitiul într-o trăsură. 7) Aparat de gimnastică constând dintr-un suport capitonat şi patru picioare cu înălţime reglabilă. 8) Joc de copii, unde unul stă aplecat, iar alţii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cápră (cápre), s.f. – 1. Mamifer rumegător paricopitat, cu părul lung, cu coarne. – 2. Poreclă dată grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau consideraţi excesiv de lăudăroşi. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul morţilor, în care se foloseşte o secure învelită în piele reprezentînd o capră; este de asemenea un joc popular în noaptea de ajun a Crăciunului. – 5. Aparat de gimnastică pentru sărituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, încrucişate două cîte două, susţinute de o scîndură transversală. – 7. Scaun al vizitiului, la trăsuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capră, istr. cǫpre. Lat. capra (Puşcariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjepër, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chèvre. Der. căproi, s.n. (piedestal al vîrtelniţei); căpresc, adj. (de capră); căpreşte, adv. (în felul caprelor); căprişor, s.m. (plantă erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); căprit, s.n. (căprior); căpriţă, s.f. (dim. al lui capră; săricică, Atriplex litoralis); căpraş, s.m. (vizitiu al unei trăsuri de închiriat care nu este a sa); căpriu, adj. (căprui); căpros, adj. (mîndru, trufaş); căprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunus › prov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s.m. (arbust ornamental); caprimulg, s.m. (varietate de rîndunică); caprin, adj. (de capră); capricorn, s.n. (constelaţie zodiacală; semn al zodiacului reprezentat printr-un ţap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvînt pop., astfel încît nu este posibilă der. directă din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Puşcariu 283; REW 1852), abandonată de DAR.
(Dicţionarul etimologic român)

capră, capre s.f. 1. (peior.) homosexual pasiv. 2. (peior.) femeie cicălitoare, mahalagioaică. 3. scaun înalt de bar. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cápră-neágră (specie sălbatică) s. f., g.-d. art. cáprei-négre; pl. cápre-négre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cápră de múnte s. f. + prep. + s. m., g.-d. art. cáprei de múnte; pl. cápre de múnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cápră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. cáprei; pl. cápre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâţa-cáprei (bot.) s. f. (sil. -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piciórul-cáprei (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Córnul-Cáprei (astron.) s. pr. n. (sil. -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

córnul-cáprei (vânt, varietate de ardei) s. n. (sil. -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múlge-cápre (zool.) s. f. (sil. -pre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măcríşul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRUSTURUL-CÁPREI s. v. cinsteţ, lăptucul-oii.
(Dicţionar de sinonime)

CAPRĂ-NEMŢEÁSCĂ s. v. calcea-calului.
(Dicţionar de sinonime)

CAPRA-DRÁCULUI s. v. berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroşel, sfrâncioc.
(Dicţionar de sinonime)

CÁPRĂ s. 1. (ZOOL.) capră de munte v. capră-neagră; capră-neagră (Rupicapra rupicapra) = capră de munte, capră-sălbatică; capră-sălbatică v. capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular tradiţional dansat de Anul Nou.) 3. (reg.) măgar, (Mold. şi Bucov.) crăcană. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. v. cleşte. 6. v. cumpănă.
(Dicţionar de sinonime)

CÁPRĂ s. v. cobilă, compas, grec.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBA-CÁPREI s. v. cătuşă, chingă.
(Dicţionar de sinonime)

TRIFOIUL-CÁPRELOR s. v. suliţică.
(Dicţionar de sinonime)

MĂCRIŞUL-CÁPREI s. v. degetărel, degetăruţ, potiraş.
(Dicţionar de sinonime)

CLOPOTUL-CÁPREI s. v. clopoţei.
(Dicţionar de sinonime)

IEZII-CÁPREI s. pl. v. sfredelul.
(Dicţionar de sinonime)

MULGĂTORUL-CÁPRELOR s. v. lipitoare, păpăludă.
(Dicţionar de sinonime)

UNGHIA-CÁPREI s. v. burete-galben.
(Dicţionar de sinonime)

CORNUL-CÁPREI s. v. roşcovă.
(Dicţionar de sinonime)

PICIORUL-CÁPREI s. v. lobodă, spanac-sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)

MULGE-CÁPRE s. v. lipitoare, păpăludă.
(Dicţionar de sinonime)

ŢÂŢA-CÁPREI s. v. barba-caprei, surguci.
(Dicţionar de sinonime)