capturare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unităţi militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAPTURÁRE, capturări, s.f. Acţiunea de a captura. – V. captura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CAPTUR//Á ~éz tranz. 1) (unităţi militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparţinând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reţine, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
(Dicţionar de neologisme)

CAPTURÁRE s.f. Acţiunea de a captura şi rezultatul ei. [< captura].
(Dicţionar de neologisme)

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♢ a prinde un răufăcător. ♢ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)
(Marele dicţionar de neologisme)

capturá vb., ind. prez. 1 sg. capturéz, 3 sg. şi pl. captureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

capturáre s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CAPTURÁ vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)
(Dicţionar de sinonime)

CAPTURÁRE s. 1. v. arestare. 2. captură, prindere. (~ a unui animal sălbatic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capt captu captur

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare turare