caracal dex - definiţie, sinonime, conjugare

caracal

CARACÁL ~i m. 1) Specie de pisică sălbatică, cu blana roşcată şi urechi negre. 2) Blana acestui animal. /<fr. caracal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caracál (-li), s.m. – Rîs, linx (Lynx caracal). – Var. carachiul, caraculac. Tc. kara kulak „ureche neagră”, conservat şi în toponimul Caracal. Var. este un rezultatul unei confuzii cu carachiul „blană de astrahan”, din rus. karakulĭ „de astrahan”.
(Dicţionarul etimologic român)

CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa şi în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal)
(Marele dicţionar de neologisme)

caracál s. m., pl. caracáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carac caraca

Cuvinte se termină cu literele: al cal acal racal aracal