caracul dex - definiţie, sinonime, conjugare

caracul

CARACÚL, (1) s.m., (2) s.n. 1. S.m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S.n. Blăniţă de miel aparţinând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s.m. şi n.] – Din fr. caracul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARACÚL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (oraşul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blăniţa unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraş în Asia Centrală].
(Dicţionar de neologisme)

CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniţă de miel din această rasă. (< fr. caracul)
(Marele dicţionar de neologisme)

caracúl (rasă, blăniţă, obiect confecţionat) s. n., pl. („blăniţe, confecţii”) caracúluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carac caracu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul acul racul aracul