caragață dex - definiţie, sinonime, conjugare

caragață

[Sinonime]
CARAGÁŢĂ, caragaţe, s.f. (Ornit.) Coţofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreaţă. ♦ Expr. (Fam.) A face caragaţe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáţă s.f.] – Din ngr. karakáxa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARAGÁŢ//Ă ~e f. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte şi cu coadă lungă, foarte gălăgioasă şi hrăpăreaţă; coţofană. 2) fig. Femeie vorbăreaţă. /<ngr. karakáxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caragáţă (caragáţe), s.f. – Coţofană. Var. caragace. – Mr. caracacsă, megl. căcărască. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasăre”, poate contaminat cu tc. kargaça „cioară”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaška. Din tc., după Şeineanu, II, 87. Nu este clară legătura acestui cuvînt cu chirighiţă, s.f., numele altei păsări (Sterna hirundo); aceasta din urmă ar putea fi mai curînd identificată cu chirţă, s.f. (specie de pasăre cu ciocul negru şi aripi rotunjite), pe care DAR îl derivă de la mag. kirics.
(Dicţionarul etimologic român)

caragáţă s. f., g.-d. art. caragáţei; pl. caragáţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARAGÁŢĂ s. v. coţofană.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carag caraga

Cuvinte se termină cu literele: ta ata gata agata ragata