carantină dex - definiţie, sinonime, conjugare

carantină

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ♢ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte ţări şi pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul ţării. ♦ Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARANTÍN//Ă ~e f. 1) Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

carantínă (-ne), s.f. – Izolare preventivă. Fr. quarantaine, cf. tc. karantina, rus. karantin (Sanzewitsch 199).
(Dicţionarul etimologic român)

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menţinerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situaţie. ♦ (Vet.) Restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarantepatruzeci (de zile), interval cât dura carantina].
(Dicţionar de neologisme)

CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ♢ menţinere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ♢ restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ♢ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)
(Marele dicţionar de neologisme)

carantină, carantine s.f. 1. (intl.) infractor nou-venit într-o bandă. 2. (deţ.) deţinut proaspăt internat într-un penitenciar. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

carantínă s. f., g.-d. art. carantínei; pl. carantíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara caran carant

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina ntina antina