carate dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂRÁT s.n. 1. Acţiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÁT, carate, s.n. 1. Indice pentru conţinutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutăţii pietrelor preţioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carátă s.f.] – Din fr. carat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÁTĂ s.f. v. carat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÂTĂ s.f. v. caretă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRÁT n. 1) v. A CĂRA şi A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conţinută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÁT s.n. 1. Unitate de măsură a proporţiei de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele preţioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrât – a douăzeci şi patra parte].
(Dicţionar de neologisme)

CARẤTĂ s.f. v. caretă.
(Dicţionar de neologisme)

CARÁT s. n. 1. indice al proporţiei de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)
(Marele dicţionar de neologisme)

CARATÉ s. n. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupţii roşii, brune sau galbene. (< fr. caraté)
(Marele dicţionar de neologisme)

carată, carate s.f. (intl.) unitate de măsură (lună, an) pentru durata unei condamnări penale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cară-te! interj. pleacă!, du-te!, fugi!, dispari! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cărát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carát (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. caráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂRÁT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carat

Cuvinte se termină cu literele: te ate rate arate