caraulă dex - definiţie, sinonime, conjugare

caraulă

[Sinonime]
CARAÚLĂ, caraule, s.f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaş. – Din bg. karaul, ngr. karaúli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARAÚL//Ă ~e f. înv. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă. 2) Soldat sau grup de soldaţi care asigură paza unui obiectiv; pază; strajă; gardă; santinelă. [Sil. -ra-u-] /<rus., bulg. karaul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caraulă, caraule s.f. (intl.) hoţ care, în timpul unei spargeri, stă la pândă pentru a anunţa apariţia inopinată a poliţiştilor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

caraúlă s. f., g.-d. art. caraúlei; pl. caraúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARAÚLĂ s. v. gardă, pază, santinelă, strajă, veghe.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carau caraul

Cuvinte se termină cu literele: la ula aula raula araula