carbonata

[Conjugare]

CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CARBONAT//Á pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operaţiei de carbonatare. [< fr. carbonater].
(Dicţionar de neologisme)

CARBONATÁ vb. tr. a supune operaţiei de carbonatare. (< fr. carbonater)
(Marele dicţionar de neologisme)

carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carbonateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ca car carb carbo carbon

Cuvinte se termină cu literele: ta ata nata onata bonata