carbonatare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARBONATÁRE s.f. Reacţie chimică la care participă bioxidul de carbon şi un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CARBONAT//Á pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operaţiei de carbonatare. [< fr. carbonater].
(Dicţionar de neologisme)

CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacţie chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer şi a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].
(Dicţionar de neologisme)

CARBONATÁ vb. tr. a supune operaţiei de carbonatare. (< fr. carbonater)
(Marele dicţionar de neologisme)

CARBONATÁRE s. f. 1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)
(Marele dicţionar de neologisme)

carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carbonateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carb carbo carbon

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare natare