carbonatare
CARBONATÁRE s.f. Reacţie chimică la care participă bioxidul de carbon şi un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacţie chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer şi a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].
(Dicţionar de neologisme)
CARBONATÁRE s. f. 1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)
(Marele dicţionar de neologisme)
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacţie chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer şi a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării
(Dicţionar ortografic al limbii române)