carbonizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei cantităţi mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARBONIZÁRE, carbonizări, s.f. Acţiunea de a se carboniza şi rezultatul ei. – V. carboniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CARBONIZ//Á ~éz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CARBONIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanţe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acţiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].
(Dicţionar de neologisme)

CARBONIZÁRE s.f. Acţiunea de a se carboniza şi rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absenţa aerului. [< carboniza].
(Dicţionar de neologisme)

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absenţa oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanţe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carbonizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carb carbo carbon

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare nizare