CARDIÁC, -Ă, cardiaci, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine inimii, privitor la inimă. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană) care suferă de o boală de inimă. [Pr.: -di-ac] – Din fr. cardiaque, lat. cardiacus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁLPĂ, tălpi, s.f. 1. 1. Partea inferioară a labei piciorului; la om şi la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul şi pe care se sprijină corpul. ♢ Expr. A o apuca la talpă sau a-şi lua tălpile la spinare = a pleca, a o şterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este ameninţat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mişcare, în acţiune. ♦ Compuse; talpa-gâştei = a) încreţiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă şi medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase şi cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roşietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăţi antiscorbutice şi diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălţămintei sau a ciorapului, care protejază talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecţionează pingelele încălţămintei, flecurile tocurilor etc. ♢ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianţi, din fibre de piele (provenite din deşeuri), fibre de celuloză şi fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branţuri, ştaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se aşează la temelia unei construcţii pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ♢ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa ţării (sau a casei) = ţărănimea (considerată în trecut ca temelie a ţării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susţinere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de ţesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oţel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul şi care îl face să alunece mai uşor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lăţită, a unei piese, a unui organ de maşină sau a unui element de construcţie, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lăţită, a unei şine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de puşcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădeşte o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavaţii miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lăţită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. t a l p.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARDIÁ//C1 ~că (~ci, ~ce) Care ţine de inimă; propriu inimii. Muşchi ~. [Sil. -di-ac] /<fr. cardiaque, lat. cardiacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARDIÁ//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care suferă de inimă. [Sil. -di-ac] /<fr. cardiaque, lat. cardiacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁLP//Ă tălpi f. 1) (la om şi la unele animale) Partea de dedesubt (puţin concavă) a labei piciorului, de la călcâi până la degete, care vine în atingere cu pământul în timpul mersului. ♢ Din ~ (sau din tălpi) până-n creştet, din creştet până-n ~ (sau până-n tălpi) din cap până-n picioare. A-l frige pământul sub tălpi a fi cuprins de nelinişte; a sta ca pe ace. ~a-gâştei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului; b) scris urât, neîngrijit; c) plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze mari, păroase, de forma labei de gâscă, cu întrebuinţări medicinale. ~a-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă şi cu frunze mari, spinoase. ~a-stâncii plantă erbacee cu tulpina culcată, ramificată, cu frunze lungi, peţiolate şi flori mici, albe, cu întrebuinţări medicinale. ~a-lupului plantă erbacee cu tulpina erectă şi cu frunze eliptice, presărate pe partea inferioară cu glandule albe, având întrebuinţare în medicină. 2) Porţiune a încălţămintei sau a ciorapului care acoperă această parte a labei piciorului. ♢ A bate ~a (la pământ) a păşi apăsat. 3) Piele groasă, special tăbăcită, din care se fac pingele. 4) fig. Grindă groasă care stă la baza unei construcţii. ♢ ~a casei capul familiei; bărbatul. 5) Fiecare dintre cele două lemne groase, aşezate orizontal, care constituie baza războiului de ţesut. 6) Fiecare din cele două suporturi paralele pe care alunecă sania. 7) Partea de la temelia morii, pe care se sprijină scocul. 8) Partea de desupt, mai lată, a unor obiecte, care serveşte drept suport. ♢ ~a plugului suport (de lemn) la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; taban. 9) Parte a rindelei care vine în atingere cu lemnul ce se prelucrează. 10) Partea inferioară a unei corăbii. 11) Partea inferioară a patului de puşcă, pe care se sprijină arma când este pusă în poziţie verticală. 12) Temelie pe care se clădeşte un stog, o claie. 13) Temelie a unei găuri de sondă. [G.-D. tălpii] /<ung. talp
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARDIÁC, -Ă adj. De (la) inimă, privitor la inimă. // s.m. şi f. Suferind de o boală de inimă. [Pron. -di-ac. / < fr. cardiaque, cf. gr. kardia – inimă].
(Dicţionar de neologisme)
CARDIÁC, -Ă I. adj. de (la) inimă, referitor la inimă. II. s. m. f. suferind de o boală de inimă. (< fr. cardiaque)
(Marele dicţionar de neologisme)
cardiác adj. m., s. m. (sil. -di-ac), pl. cardiáci; f. sg. cardiácă, pl. cardiáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tálpă s. f., g.-d. art. tălpii; pl. tălpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvan, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. şi Dobr.) temei. (~ casei.) 3. (TEHN.) tălpig, (rar) patină (pop.) fălcea, (reg.) tălpeţ, (Olt. şi Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.) 6. v. butuc. 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. v. plaz. 10. v. grindei. 11. (BOT.) talpa-gâştei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoare, cătuşniţă, cervană, somnişor, buruiana-orbalţului, buruiană-de-bleasnă, coada-leului, creasta-cocoşului, iarba-căşunăturii, iarbă-de-dat, iarbă-flocoasă, laba-lupului; talpa-lupului (Cheiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Mării; talpa-ursului = a) (Acanthus longifolius) (reg.) matrună, pălămidă, brânca-ursului; b) (Heracleum palmatum) plăcinta-porcului.
(Dicţionar de sinonime)
TÁLPĂ s. v. pedală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁLPĂ, tălpi, s.f. 1. 1. Partea inferioară a labei piciorului; la om şi la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul şi pe care se sprijină corpul. ♢ Expr. A o apuca la talpă sau a-şi lua tălpile la spinare = a pleca, a o şterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este ameninţat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mişcare, în acţiune. ♦ Compuse; talpa-gâştei = a) încreţiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă şi medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase şi cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roşietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăţi antiscorbutice şi diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălţămintei sau a ciorapului, care protejază talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecţionează pingelele încălţămintei, flecurile tocurilor etc. ♢ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianţi, din fibre de piele (provenite din deşeuri), fibre de celuloză şi fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branţuri, ştaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se aşează la temelia unei construcţii pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ♢ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa ţării (sau a casei) = ţărănimea (considerată în trecut ca temelie a ţării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susţinere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de ţesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oţel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul şi care îl face să alunece mai uşor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lăţită, a unei piese, a unui organ de maşină sau a unui element de construcţie, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lăţită, a unei şine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de puşcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădeşte o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavaţii miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lăţită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. t a l p.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARDIÁ//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care suferă de inimă. [Sil. -di-ac] /<fr. cardiaque, lat. cardiacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁLP//Ă tălpi f. 1) (la om şi la unele animale) Partea de dedesubt (puţin concavă) a labei piciorului, de la călcâi până la degete, care vine în atingere cu pământul în timpul mersului. ♢ Din ~ (sau din tălpi) până-n creştet, din creştet până-n ~ (sau până-n tălpi) din cap până-n picioare. A-l frige pământul sub tălpi a fi cuprins de nelinişte; a sta ca pe ace. ~a-gâştei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului; b) scris urât, neîngrijit; c) plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze mari, păroase, de forma labei de gâscă, cu întrebuinţări medicinale. ~a-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă şi cu frunze mari, spinoase. ~a-stâncii plantă erbacee cu tulpina culcată, ramificată, cu frunze lungi, peţiolate şi flori mici, albe, cu întrebuinţări medicinale. ~a-lupului plantă erbacee cu tulpina erectă şi cu frunze eliptice, presărate pe partea inferioară cu glandule albe, având întrebuinţare în medicină. 2) Porţiune a încălţămintei sau a ciorapului care acoperă această parte a labei piciorului. ♢ A bate ~a (la pământ) a păşi apăsat. 3) Piele groasă, special tăbăcită, din care se fac pingele. 4) fig. Grindă groasă care stă la baza unei construcţii. ♢ ~a casei capul familiei; bărbatul. 5) Fiecare dintre cele două lemne groase, aşezate orizontal, care constituie baza războiului de ţesut. 6) Fiecare din cele două suporturi paralele pe care alunecă sania. 7) Partea de la temelia morii, pe care se sprijină scocul. 8) Partea de desupt, mai lată, a unor obiecte, care serveşte drept suport. ♢ ~a plugului suport (de lemn) la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; taban. 9) Parte a rindelei care vine în atingere cu lemnul ce se prelucrează. 10) Partea inferioară a unei corăbii. 11) Partea inferioară a patului de puşcă, pe care se sprijină arma când este pusă în poziţie verticală. 12) Temelie pe care se clădeşte un stog, o claie. 13) Temelie a unei găuri de sondă. [G.-D. tălpii] /<ung. talp
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARDIÁC, -Ă adj. De (la) inimă, privitor la inimă. // s.m. şi f. Suferind de o boală de inimă. [Pron. -di-ac. / < fr. cardiaque, cf. gr. kardia – inimă].
(Dicţionar de neologisme)
CARDIÁC, -Ă I. adj. de (la) inimă, referitor la inimă. II. s. m. f. suferind de o boală de inimă. (< fr. cardiaque)
(Marele dicţionar de neologisme)
cardiác adj. m., s. m. (sil. -di-ac), pl. cardiáci; f. sg. cardiácă, pl. cardiáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tálpă s. f., g.-d. art. tălpii; pl. tălpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvan, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. şi Dobr.) temei. (~ casei.) 3. (TEHN.) tălpig, (rar) patină (pop.) fălcea, (reg.) tălpeţ, (Olt. şi Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.) 6. v. butuc. 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. v. plaz. 10. v. grindei. 11. (BOT.) talpa-gâştei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoare, cătuşniţă, cervană, somnişor, buruiana-orbalţului, buruiană-de-bleasnă, coada-leului, creasta-cocoşului, iarba-căşunăturii, iarbă-de-dat, iarbă-flocoasă, laba-lupului; talpa-lupului (Cheiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Mării; talpa-ursului = a) (Acanthus longifolius) (reg.) matrună, pălămidă, brânca-ursului; b) (Heracleum palmatum) plăcinta-porcului.
(Dicţionar de sinonime)
TÁLPĂ s. v. pedală.
(Dicţionar de sinonime)