cardit dex - definiţie, sinonime, conjugare
cardí (-désc, -ít), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a şterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranţă de origine ţig. Graur 133 îl explică prin ţig. kar- „a pronunţa”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur şi Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, şi pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaştem. Chiar şi aşa, semantismul prezintă dificultăţi. Mai probabil provine din ţig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s.f. (bătaie); carditor, s.m. (informator). Cf. de asemenea, în susţinerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 şi V, 223.
(Dicţionarul etimologic român)

CARDI- v. cardio-.
(Dicţionar de neologisme)

a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cardit, -ă, cardiţi, -te adj. 1. furat. 2. bătut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)


Cuvinte care încep cu literele: ca car card cardi

Cuvinte se termină cu literele: it dit rdit ardit