cardită dex - definiţie, sinonime, conjugare

cardită

cardită cardit
CARDÍTĂ, cardite, s.f. Inflamaţie a inimii. – Din fr. cardite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARDÍTĂ Inflamaţie a inimii. /<fr. cardite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cardí (-désc, -ít), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a şterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranţă de origine ţig. Graur 133 îl explică prin ţig. kar- „a pronunţa”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur şi Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, şi pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaştem. Chiar şi aşa, semantismul prezintă dificultăţi. Mai probabil provine din ţig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s.f. (bătaie); carditor, s.m. (informator). Cf. de asemenea, în susţinerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 şi V, 223.
(Dicţionarul etimologic român)

CARDÍTĂ s.f. Inflamaţie a inimii. [< fr. cardite].
(Dicţionar de neologisme)

CARDI- v. cardio-.
(Dicţionar de neologisme)

CARDÍTĂ s. f. inflamaţie a pereţilor inimii. (< fr. cardite)
(Marele dicţionar de neologisme)

cardit, -ă, cardiţi, -te adj. 1. furat. 2. bătut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cardítă s. f., pl. cardíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car card cardi cardit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita dita rdita ardita