carență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARÉNT, -Ă, carenţi, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carenţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÉNŢĂ, carenţe, s.f. Lipsă, deficienţă; neglijenţă. – Din fr. carence, lat. carentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÉN//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care ţine de carenţă; propriu carenţei. /Din carenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÉNŢ//Ă ~e f. Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune. /<fr. carence, lat. carentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÉNŢĂ s.f. Lipsă; neglijenţă; deficienţă. ♢ Timp de carenţă = condiţie a contractelor de asigurare pe viaţă, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence].
(Dicţionar de neologisme)

CARÉNŢĂ s. f. lipsă, insuficienţă; deficienţă. (< fr. carence, lat. carentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

CARENŢÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriţiei organismului. (< fr. carencer)
(Marele dicţionar de neologisme)

carént adj. m., pl. carénţi; f. sg. caréntă, pl. carénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carénţă s. f., g.-d. art. carénţei; pl. carénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carenţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carenţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARÉNŢĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car care caren carent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta arenta