carena dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARÉNĂ, carene, s.f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găseşte sub linia de plutire. 2. Proeminenţă prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A aşeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÉN//Ă ~e f. 1) (la păsări) Proeminenţă alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixaţi muşchii pieptului şi care acţionează aripile. 2) bot. Porţiune din corola leguminoaselor care ia naştere din concreşterea a două petale inferioare. 3) Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CAREN//Á ~éz tranz. 1) (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăţa sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. /<fr. caréner, it. carenare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

carénă (caréne), s.f. – Partea exterioară a corpului unei nave. – Var. carină. Fr. carène, var. din ngr. ϰαρίνα (Gáldi 158).
(Dicţionarul etimologic român)

CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naştere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieşitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena].
(Dicţionar de neologisme)

CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăţi carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A aşeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].
(Dicţionar de neologisme)

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ♢ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieşitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena)
(Marele dicţionar de neologisme)

CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăţi carena unei nave. 2. a aşeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)
(Marele dicţionar de neologisme)

carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carená vb., ind. prez. 1 sg. carenéz, 3 sg. şi pl. careneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARÉNĂ s. (MAR.) (rar) operă vie. (~ unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car care caren

Cuvinte se termină cu literele: na ena rena arena