carenată

CARENÁT, -Ă, carenaţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S.f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARENÁT ~tă (~ţi, ~te) bot. Care ţine de carenă; propriu carenei. /<fr. caréné
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARENÁT//Ă ~e f. 1) la pl. Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă. 2) Pasăre din această subclasă. /<fr. carinates
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARENÁTE s.f.pl. Subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4) [în DN]; (la sg.) pasăre din această subclasă. [Sg. (după unele surse) carenată, (după altele) carenat. / < fr. carinates].
(Dicţionar de neologisme)

CARENÁT, -Ă adj. În formă de carenă, de luntre. [Cf. fr. caréné].
(Dicţionar de neologisme)

CARENÁTE s. f. pl. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4). (< fr. carinates)
(Marele dicţionar de neologisme)

carenátă s. f., pl. carenáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)