carie dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁRIE, carii, s.f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinţilor, a oaselor şi care, prin evoluţie, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinţi) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁRI//E ~i f. 1) Leziune a dinţilor care, prin evoluţie, formează o cavitate, provocînd distrugerea smalţului şi a dentinei. 2) metal. Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. [G.-D. cariei; Sil. -ri-e] /<fr. carie, lat. caries
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cárie (cárii), s.f. – Leziune a dinţilor. Lat. caries, fr. carie (sec. XIX); cf. car. – Der. caria, (a caria, a mînca).
(Dicţionarul etimologic român)

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariţia unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].
(Dicţionar de neologisme)

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinţilor, caracterizată prin măcinarea înceată şi progresivă a smalţului şi a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries].
(Dicţionar de neologisme)

CARIÁ vb. refl. (despre dinţi) a face carii, a se strica. (< fr. carier)
(Marele dicţionar de neologisme)

CÁRIE s. f. 1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei. ♢ supuraţie interstiţială a ţesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ♢ degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries)
(Marele dicţionar de neologisme)

!cariá (a se ~) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cárie s. f. (sil. -ri-e), art. cária (sil. -ri-a), g.-d. art. cáriei; pl. cárii, art. cáriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cari

Cuvinte se termină cu literele: ie rie arie