carnațiile

CARNÁŢIE, carnaţii, s.f. Coloritul şi structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARNÁŢI//E ~i f. rar Coloritul şi structura pielii omului. [Art. carnaţia; G.-D. carnaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. carnation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARNÁŢIE s.f. Coloritul şi structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].
(Dicţionar de neologisme)

CARNÁŢIE s. f. coloritul şi structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)
(Marele dicţionar de neologisme)

carnáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. carnáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. carnáţiei; pl. carnáţii, art. carnáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)