carnet dex - definiţie, sinonime, conjugare

carnet

CARNÉT, carnete, s.n. Caieţel de buzunar, uneori cu date şi cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caieţel, care atestă apartenenţa posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ♢ Carnet de muncă = document (în formă de caieţel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) şi care serveşte acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuţie, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARNÉT ~e n. 1) Caiet de format mic, folosit pentru diferite însemnări. ~ de note. 2) Document oficial care atestă apartenenţa posesorului la o organizaţie. /<fr. carnet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenenţa posesorului la o anumită organizaţie. [< fr. carnet].
(Dicţionar de neologisme)

CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului. (< fr. carnet)
(Marele dicţionar de neologisme)

carnét s. n., pl. carnéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carn carne

Cuvinte se termină cu literele: et net rnet arnet