carnivoră

CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hrăneşte mai ales cu carne. ♢ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriţia normală (asimilaţia clorofiliană), au însuşirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S.n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi; (şi la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARNIVÓR¹ ~ă (~i, ~e) Care foloseşte drept hrană carnea. ♢ Plante ~e grup restrâns de plante care, pe lângă nutriţia normală, au însuşirea de a se hrăni cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARNIVÓR² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanţi: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.). 2) Animal din acest ordin. /<fr. carnivore, lat. carnivorus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].
(Dicţionar de neologisme)

CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu carne; carnasier; creofag, zoofag. o plante ĕ = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)
(Marele dicţionar de neologisme)

carnivór adj. m., pl. carnivóri; f. sg. carnivóră, pl. carnivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carnivór s. n., pl. carnivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CARNIVÓR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)
(Dicţionar de sinonime)