carora dex - definiţie, sinonime, conjugare

carora

[Sinonime]
CÁRE pron. interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia să ţi-o aduc am pierdut-o. ♢ (Introduce propoziţii atributive circumstanţiale) a) (Cu nuanţă finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanţă condiţională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinşi pe oamenii mei? 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ♢ Loc. conj. După care = după aceea. Care va (sau vra) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea. ♢ Expr. () nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? b) (în corelaţie cu sine însuşi exprimă ideea de opozitie sau de distribuţie) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ♢ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute. II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o fiinţă sau un lucru) Care n-a înţeles întrebarea? ♢ (Introduce propoziţii interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult. ♢ Expr. Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ♢ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ţine la viaţa lui? [Gen.-dat. sg. m. căruia, f. căreia, gen.-dat. pl. m. şi f. cărora; (când are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. cărui, f. cărei, gen.-dat. pl. m. şi f. căror. Nom. sg. m. şi: (înv.) carele; nom. pl. m. şi f. şi: cari] – Lat. qualis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁRE1 pron. interog. (se foloseşte pentru a obţine informaţii despre un obiect necunoscut) ~ carte?, ~-i acolo? ♢ ~ alta? ce altceva? ~ pe ~? cine din doi va reuşi? /<lat. qualis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁRE2 pron. rel. (se foloseşte pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Câinele ~ latră nu muşcă. ♢ ~ va să zică prin urmare. Să nu ~ cumva nu cumva să. /<lat. qualis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cáre pron. – 1. Pron. relativ: mîndra care-mi place (Popular Jarnik). – 2. Pron. inter. propriu-zis sau cu funcţie adj.: spune, bade, adevărat, pentru care m-ai lăsat? (Popular Reteganul), în care pat vrei să dormi? (I.Teodoreanu). – 3. Cel care (pron. dem., prin eliminarea antecedentului): care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) – Care (mai ) de care. – Care pe care. – Care ... care. – Care cumva. – La care, drept care.Care va să zică. – 4. Fiecare (pron. indef.): spuie care orice ştie (A. Pann). – 5. Fiindcă, pentru că (funcţie de conj.) Cu această folosire, înv. sau pop., pare a proveni din folosirea rel. fără prep. la cazurile oblice. Aşa cum Gr. Alexandrescu a putut scrie fiii Romîniei care tu o ai cinstit (unde care = pe care), Neculce scrisese Înainte au arătat-o împăratului, care s-au mirat şi împăratul (unde care = de care). De aici sensul pe care l-am semnalat: pusesem de gînd ... să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale (Caragiale). – Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre. Care, m. şi f.; gen. cărui(a), f. cărei(a); pl. care (var. cari, fără justificare), g. căror(a). Formele cu a paragogic se foloseşte numai cu funcţie pronominală. Formele art. carele, f. carea, pl. carii, sînt înv. Lat. qualis (Cipariu, Gram., 264; Puşcariu 290; Candrea-Dens., 262; REW 6927; DAR); cf. it. quale, prov., port. qual, fr. quel, sp. cual. Comp. careşi, pron. (înv., cel ce; fiecare), cu -şi, ca însuşi, cineşi; careva, pron. indef. (cineva, oarecare), cu -va, ca cineva; fiecare, pron. indef. (fiecare; oricare), cu fie; nicicare, pron. indef. (nici unul, nimeni); niscare (var. niscai, niscaiva; istr. muşcǫrle), adj. indef. (vreunul), cu nuş, forma abreviată de la nu ştiu, ca în nuş ce s-a făcut (după Puşcariu 1175, direct din lat. nescio quales); oarecare, adj. indef., cu oare; oricare (var. vericare), adj. indef., cu ori.
(Dicţionarul etimologic român)

care eşti din Focşani? expr. (deţ.) cine poate să-mi aprindă o ţigară? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cáre1 pr. int. m. şi f., sg. şi pl.; g. sg. independent/postpus m. cắruia, f. cắreia ( A căruia dintre ei este casa?/În casa căruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui, f. cắrei (În a cărui casă ai intrat?); d. sg. m. cắruia, f. cắreia (Căruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent/postpus cắrora, antepus (al, a, ai, ale) cắror; d. pl. m. şi f. cắrora
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

cáre2 pr. rel. m. şi f., sg. şi pl.; g. sg. antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui (0mul în a cărui casă am intrat), f. cắrei; postpus m. cắruia (Omul în casa căruia am intrat), f. cắreia; d. sg. m. cắruia, f. cắreia; g. pl. antepus m. şi f. (al, a, ai, ale) cắror, postpus cắrora; d. pl. m şi f. cắrora
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

cáre3 adj. pr. m. şi f., sg. şi pl.; g.-d. sg. m. cắrui (Cărui om i-ai spus? Casa cărui om este asta?); f. cắrei; pl. g.-d. m. şi f. cắror
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

cáre adj. m., g.-d. cărui; f. sg. cáre, g.-d. cărei; pl. m. şi f. cáre, g.-d. căror
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cáre pr. m., g. (al) căruia absolut sau postpus, d. cărui antepus al căruia; f. sg. cáre, g. (al) căreia absolut sau postpus, al cărei antepus, d. căreia; pl. m. şi f. cáre, g. (al) cărora absolut sau postpus, al căror antepus, d. cărora
(Dicţionar ortografic al limbii române)

care va să zică loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÁRE conj. v. cum.
(Dicţionar de sinonime)

CÁRE pron. v. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine.
(Dicţionar de sinonime)

CÁRE pron., adj. 1. pron. v. cine. (~ vine la mine?) 2. adj. v. ce. (~ vânt te-a adus pe aici?) 3. pron. ce, (pop.) de. (Cei ~ priveau.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car caro caror

Cuvinte se termină cu literele: ra ora rora arora