carota dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARÓTĂ, carote, s.f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roşiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înşelătorie, şmecherie, trişare, şarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A înşela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÓRCOV, morcovi, s.m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roşiatică şi cu gust dulce, folosită în alimentaţie (Daucus carota sativa). ♢ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = ruşinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. şi fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei şosele. – Din bg. morkov.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roşcată. /<fr. carotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÓT//Ă2 ~e f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăţilor terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei şosele, în vederea determinării proprietăţii fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziţie dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenţionat adversarului. /<fr. carotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roşiatică, folosită în alimentaţie. /<bulg. morkov
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roşiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundaţie al unei şosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franţuzism) Înşelătorie, şarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].
(Dicţionar de neologisme)

CAROTÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A înşela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter].
(Dicţionar de neologisme)

CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor. ♢ probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice. III. (fig.) înşelătorie, şarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAROTÁ vb. intr. (fam.) a înşela; a estorca. ♢ a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< fr. carotter)
(Marele dicţionar de neologisme)

carótă s. f., pl. caróte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carotá vb., ind. prez. 1 sg. carotéz, 3 sg. şi pl. caroteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mórcov s. m., pl. mórcovi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car caro carot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota rota arota