carotaj

CAROTÁJ, carotaje, s.n. Determinare prin foraj a structurii şi compoziţiei straturilor scoarţei terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAROTÁJ ~e n. Determinare a structurii scoarţei terestre bazate pe analiza carotelor. ~ radioactiv. ~ magnetic. /<fr. carottage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAROTÁJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarţei terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăţi fizice a rocii respective. [< fr. carottage].
(Dicţionar de neologisme)

CAROTÁJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. (< fr. carottage)
(Marele dicţionar de neologisme)

carotáj s. n., pl. carotáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)