caroten dex - definiţie, sinonime, conjugare

caroten

CAROTÉN s.n. Pigment roşu-portocaliu care se găseşte în unele vegetale şi în unele produse animale. [Var.: carotínă s.f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAROTÉN n. Pigment roşu-portocaliu care se găseşte în unele ţesuturi vegetale şi animale. /<fr. carotene, germ. Karotin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roşie, care se găseşte în diferite ţesuturi vegetale (mai ales morcovi) şi animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
(Dicţionar de neologisme)

CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roşcat în unele vegetale (morcovi) şi produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin)
(Marele dicţionar de neologisme)

carotén s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car caro carot carote

Cuvinte se termină cu literele: en ten oten roten aroten