carpen dex - definiţie, sinonime, conjugare

carpen

CÁRPEN, carpeni, s.m. Arbore înalt, cu frunze ovale dinţate şi cu flori grupate în amenţi, cu lemnul tare şi alb, cu dungi argintii şi adâncituri pe trunchi, întrebuinţat la construcţii şi în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁRPEN ~i m. Arbore înalt cu frunze ovale şi dinţate, cu flori în amenţi, fructul o samară, cu lemnul alb şi rezistent, folosit în construcţii. /<lat. carpinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cárpen (cárpeni), s.m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Puşcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniş (var. cărpiniş), s.n. (pădure de carpeni); cărpiniţă, s.f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenţei lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme şi pentru der., sp. robliyo.
(Dicţionarul etimologic român)

cárpen s. m., pl. cárpeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carp carpe

Cuvinte se termină cu literele: en pen rpen arpen