carpi dex - definiţie, sinonime, conjugare
CARPI s.m. pl. Populaţie geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpaţi. – Din lat. Carpes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARP s.n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebraţului şi metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ Expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându-şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivaţie, o explicaţie, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARP ~uri n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc articulaţia dintre antebraţ şi palmă. /<fr. carpe, lat. carpus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁRP ~i m. Populaţie geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munţii Carpaţi. /<lat. Carpes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CÂRP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ♢ Cu ochii ~iţi de somn cu ochii semideschişi din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cîrpí (pésc, cârpít), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieţii sau răsadurile unei culturi. – 5. A minţi, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susţin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toţi cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s.f. (petic; mijloc, resursă; oişte suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparaţie”; cîrpitură, s.f. (petic, cîrpeală; minciună).
(Dicţionarul etimologic român)

cîrpí (cârpésc, cârpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Puşcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acţiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeşte, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu ţig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
(Dicţionarul etimologic român)

-CARP v. carpo-.
(Dicţionar de neologisme)

CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulaţia dintre antebraţ şi palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].
(Dicţionar de neologisme)

CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulaţia dintre antebraţ şi palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)
(Marele dicţionar de neologisme)

-CÁRP2 elem. carpo-
(Marele dicţionar de neologisme)

carpi s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

carp (anat.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârpeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)
(Dicţionar de sinonime)

CÂRPÍ vb. v. ameţi, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carp

Cuvinte se termină cu literele: pi rpi arpi