cartez

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poştă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CART//Á ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenţionale. 2) (corespondenţă poştală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poştă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica şi a delimita rezervaţiile dintr-un arboret în vederea producţiei de seminţe. [< cartă, cf. germ. kartieren].
(Dicţionar de neologisme)

CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondenţa poştală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ♢ a identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica şi delimita rezervaţiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. şi pl. carteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)