CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s.m. şi f. Persoană care are patima jocului de cărţi. – Din ngr. hartophóros (influenţat de carte).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARTOFÓR ~i m. Persoană pasionată excesiv de jocul de cărţi. /<ngr. kartophóros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cartofór (cartofóri), s.m. – Trişor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).
(Dicţionarul etimologic român)
cartofór s. m., pl. cartofóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cartofóră s. f., g.-d. art. cartofórei; pl. cartofóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARTOFÓR ~i m. Persoană pasionată excesiv de jocul de cărţi. /<ngr. kartophóros
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
cartofór s. m., pl. cartofóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cartofóră s. f., g.-d. art. cartofórei; pl. cartofóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)