casnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Care ţine de casă1, de gospodărie. ♢ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfăşurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obţinerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care îşi petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S.f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S.m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁSNI//C1 ~că (~ci, ~ce) Care ţine de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz ~. /casă + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁSNI//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. 1) Persoană care locuieşte într-o casă cu alţi membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg. cásnică, pl. cásnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÁSNIC adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CÁSNIC s. v. bărbat, soţ.
(Dicţionar de sinonime)

CÁSNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas casn casni casnic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica snica asnica