castană dex - definiţie, sinonime, conjugare
CASTÁN, castani, s.m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite şi cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roşcate, dispuse în panicule, şi cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castană (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASTÁNĂ, castane, s.f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon şi în ulei, închis până la maturitate într-un înveliş verde, ţepos. ♢ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formaţii cornoase aflate pe faţa internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CASTÁN ~i m. Arbore având frunze simple, dinţate, flori albe sau galbene şi fructe comestibile sau necomestibile (după specie). ~ bun. ~ sălbatic. ~ porcesc. /<ngr. kastanon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CASTÁN//Ă ~e f. 1) Fructul castanului. ♢ A scoate ~ele din foc cu mâna altuia a folosi pe altcineva în situaţii dificile pentru interese personale. 2) Fiecare dintre micile formaţii cornoase de pe faţa interioară a picioarelor calului. /Din castan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

castán (castáni), s.m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formaţie neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. şi megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromînii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s.f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei).
(Dicţionarul etimologic român)

castană, castane s.f lovitură dată în creştet cu articulaţiile oaselor metacarpiene. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a chema la castane expr. a chema un subaltern la ordin. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

castán s. m., pl. castáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

castánă s. f., g.-d. art. castánei; pl. castáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică şi cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon şi ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe ţări europene sunt consumate tradiţional castane coapte în cenuşă.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
CASTAN-DE-LÁC s. v. cornaci.
(Dicţionar de sinonime)

CASTANE-DE-BÁLTĂ s. pl. v. cornaci.
(Dicţionar de sinonime)

CASTÁNĂ s. v. pinten.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas cast casta castan

Cuvinte se termină cu literele: na ana tana stana astana